Schema corporala

   Schema corporala este imaginea pe care o avem despre corpul nostru, in care fiecare parte este integrata intr-o imagine globala. Este delimitarea propriului corp fata de sine si fata de lumea inconjuratoare, care-i permite orientarea in spatiu.

   Schema corporala se formeaza treptat in copilarie cu ajutorul unor mecanisme plurisenzoriale. La unii copii nu se dezvolta deplin, ceea ce aduce tulburari (dislexia), citirea greoaie.

   Se poate spune ca schema corporala se formeaza greu pe baza maturatiei sistemului nervos si in functie de mediul in care isi dezvolta miscarile.

   Fara schema corporala, constiinta corpului nu va poseda nici o schema dinamica.

   Pe la 7 luni, cand copilul sta in sezut isi duce piciorul si mana la gura. Descoperirea propriului corp, moment important, de fapt descoperirea lumii, altceva ce nu este eu.

   Cand ajungem la stadiul oglinzii, copilul recunoaste pe mama, ( nu e un eu) si pe sine.

   Trecem cu copilul in brate in fata oglinzii si ne privim. Daca copilul este indiferent sau se sperie, ne retragem din fata oglinzii. Nu e inca momentul.

   Daca zambeste, cu mana lui atingem capul, ochii, nasul, bratele, degete si spunem "capul meu, ochii mei, urechile mele". Copilul nu vorbeste, se bucura numai.

   Din cand in cand trecem prin fata oglinzii (acelasi joc). Ne dam seama daca copilul a inteles, pentru ca isi duce singur mana la cap sau la nas.

   Mama face acelasi lucru pe corpul ei.

   Mai tarziu, intr-o stare de buna dispozitie, cind va vorbi, va spune: "am doi ochii, un nas, doua urechi si acelasi lucru la mama lui (pe la 3 ani). Cand se recunoaste pe sine, arata interes pentru propria persoana, a ajuns la un moment important.

   Urmeaza recunoasterea imaginilor. Ii numim obiectele din jurul sau si pe cat se poate, ii aratam si imaginea.

   In curand vom pune in mana lui o carte cu imagini, il invatam s-o deschida, numim fiecare imagine.

   Mai tarziu atingem un alt moment important (imaginea obiectului, fotografie). Fotografiem copilul mare in picioare, apoi mama, tata si copilul impreuna. Copilul incepe sa arate: mama, tata si bebe (el vorbeste la persoana a III-a).

   E bine ca aratarea si numirea obiectului (imagine) sa fie insotite si de desene simple. Mereu totul va fi insotit de cuvant. Nu-l fortam pe el sa pronunte, noi repetam de fiecare data pana cand el pronunta. Iata un moment: pe usa intra o pisica. O chemam, o mangaiem, ii dam ceva sa manance. Vorbim tot timpul clar, rar si apoi aratam imaginea sau desenam simplu un oval, capul, mustatile, picioarele ....

   La trei ani copilul imita tot ce vede. Tatal sau mama ii spun "te desenez", daca vrea si el sa deseneze ii dam o foaie si un creion si-l lasam sa mazgaleasca, ne bucuram de opera lui (mazgaleala e o proba de dezvoltare, hartia o pastram , o datam si o punem in dosar).

   Exercitii de dezvoltare a schemei corporale se face si in alte ocazii (numar, exercitii fizice, abilitati manuale).

   Poate merge inainte, ne intoarcem, punem un obiect langa el (aproape), il indepartam (departe).

   Stam fata in fata, spate in spate.

   Copilul isi cunoaste parintii, ii diferentiaza de ceilalti.

   In acest timp, pe masura ce copilul apuca obiectele si le pastreaza e timpul sa lucram lateralizarea.

   Sa fim atenti (am indicat si in alta parte a lucrarii) sa nu contrariem un stangaci, dar nici sa facem dintr-un dreptaci un stangaci prin lipsa noastra de atentie.

   La 6 ani, copilul cunoaste stanga - dreapta pe corpul propriu si abia la 8 ani pe alta persoana. De aceea e bine ca atunci cand lucram cu copilul sa nu-l punem sa ne imite cand stam fata in fata.

   Fixarea se face nu numai vorbind, ci lucrand direct cu obiectele, asezandu-le, mutand pozitiile.

   Pozitiile indicate: sus - jos, pe masa, sub pat, pe masa, pe dulap, sus pe tavan, jos pe podea, in fata, in spate devin familiare copilului daca vom fructifica toate ocaziile obisnuite privind situatia obiectelor raportate la propria persoana.

   Castigarea schemei corporale favorizeaza cunoasterea, cucerirea lumii externe prin apucare, mers si vorbire.

   Intarzierea mersului, un interval lung intre aparitia primelor cuvinte suspecteaza o intarziere si e necesar urgent controlul medical si instituirea unui tratament psiho-pedagogic.

   E un progres daca copilul executa modelul alaturat pe caietul de matematica.
       


Stangacia

   La inceput, copilul foloseste cand o mana cand cealalta, este nelateralizat.

   La 15-20 de luni, mainile sale se exerseaza, ridica, arunca, desira, cantareste, poate sa deschida o cutie, face un turn de cuburi (ajutat). La doi ani si jumatate poate sa tina lingura.

   Observam cu ce mana ia lingura, daca e mana stanga, ii trecem lingura cu mare delicatete in mana dreapta. Daca nu primeste, nu insistam, observam mai departe si procedam la fel si cu alte obiecte. Daca refuza, s-ar putea sa fie stangaci. Stim ca 3-5% din copii se nasc stangaci.

   A-l contraria pe copil inseamna ca il punem sa lucreze contra naturii sale. Ce vom face?

   Atragem din nou atentia ca orice bruscare, orice impunere este grava, orice greseala, poate fi fatala. Poate sa refuze sa invete, nu mai lucreaza. Civilizatia noastra a creat toate instrumentele pentru dreptaci. Se poate, daca avem destul calm, destula rabdare, sa reusim sa foloseasca numai creionul cu mana dreapta iar celelalte activitati (cu lingura, cu ciocanul, cu acul, cu piciorul) raman la stanga ( loveste cu piciorul stang, bate cu ciocanul cu mana stanga etc.).