Ocazional

 Vom numi ocazionale toate acele exercitii care intra in mod firesc in viata familiei normale.

  Primele exercitii tin de independenta copilului. Activitati ca: imbracatul, incaltatul, spalatul, mancarea si le face singur, daca nu se va exersa cu el devine lenes, asteapta mereu ca altii sa faca pentru el.

  Aceste exercitii se fac de la 2 ani, incet si sub forma de joc. Inainte de a incepe imbracatul, ne uitam in oglinda: am doi ochii, doua urechi, doua maini, doua picioare.

  In timp ce exersam imbracatul, de pilda, facem in asa fel ca sa punem ambele picioare intr-un crac, apoi descoperim greseala. Acelasi lucru si pentru maini, le punem in aceeasi maneca, apoi corectam cu ajutorul copilului.

  Exercitii de imbracare si dezbracare. La trei ani copilul trebuie sa-si cunoasca hainele, sa stie ordinea in care le imbraca, sa le aseze seara pe scaun pentru a le avea la indemana dimineata. E nevoie de un lung sir de exercitii, facute cu rabdare, de obicei, este imbracat in graba, mama n-are timp pentru copil.

  Ne jucam incheind si descheind nasturii, capse, fermoare. Exercitiile nu se fac o singura data, ci de nenumarate ori (la momentul potrivit) pana cand copilul poate singur.

  Incaltatul. Este intai invatat sa-si cunoasca incaltamintea. Asezam copilul pe podea, il ajutam sa-si puna si sa-si scoata incaltarile. Putem, daca avem timp, sa spunem o poveste scurta "Picioarele pierdute" pentru a creea copilului un cadru afectiv care sa-l indemne spre rezolvarea exercitiului. La fel procedam si cu manusa. Noi ii punem o manusa la o mana, pune si el la cealalta. Repetam exercitiul. Putem sa exersam orice activitate. Ocazional, copilul poate numai sa priveasca, apoi accepta sa-i conducem mainile, apoi exerseaza singur pana cand reuseste total singur: "Iata ce am facut!"

  Propunem alte tipuri de exercitii.

  Copilul este instalat jos, langa el punem o cutie si un vas cu diferite obiecte (fara taisuri, colturi dure). Copilul le trece in cutie. Il laudam cand a terminat. Aruncam pe jos cateva bucatele de ziar (fara sa vada copilul). Le adunam.

  Copilul invata din orice situatie ca lumea exterioara poate fi cunoscuta atingand, pipaind, cautand.

  Copilul tinut in casa nu se dezvolta. Scos la plimbare, observam fenomenele naturale, ii aratam, vorbim tot timpul. De exemplu daca incepe o ploaie usoara, stam chiar sa ne ude ploaia, vorbim despre bucuria plantelor la venirea ploi etc.

  Copilul trebuie sa vada, sa inteleaga ca ziua trece. Cand, ne sculam, ii spunem:"E dimineata, a rasarit soarele! Buna dimineata, soare!". E pranzul, asezam masa, mama aseaza farfuriile, copilul pune tot atatea furculite, linguri.

  Ii aratam ceasul, il punem sa asculte tic-tacul.

  Numim fiecare obiect. Il asezam la locul sau.

  Il ajutam sa tina lingura, furculita.

  Fiecare anotimp prilejuieste diferite exercitii. Avem cateva minute libere, ne gandim ce-ar putea face.

  Iarna, in casa. Mama calca, copilul sta langa ea. Calca prosoape, batiste si spune copilului. Aceasta este o batista, uite ce face (o indoaie in doua, apoi in patru). Fa si tu la fel, ajuta-ma!

  Peste cateva zile reluam exercitiul, nu-l fortam, el trebuie sa vada si sa execute cu placere singur. Uneori, e suficient daca sta linistit si priveste.

  Mama calca o bluza, o camasa cu nasturi, ii arata cum sa incheie nasturii, il pune si pe el sa faca acelasi lucru.

  Punem in cutii zahar, sare, faina.

  Punem degetul: sunt albe, le gustam. Sarea e sarata, zaharul e dulce, faina se lipeste. Repetam si in alta zi.

  Scriem cu litere de tipar pe eticheta, le citim si le lipim pe borcan. Ii aratam borcanul cu dulceata, punga cu orez, cu zahar (citim de pe punga). Ne uitam pe geam. Copiii se duc la scoala. "Cand vei fi mare, vei merge si tu la scoala".

  Se incalzeste caloriferul, punem mana pe el, e cald. Cind ninge, iesim afara sa vedem fulgii de zapada. Luam zapada in mana: e rece! Strangem zapada intr-o cana, o luam in casa; ce se intampla cu zapada?

  Punem o sticla cu apa pe balcon intr-o zi friguroasa. Apa a inghetat. Punem si intr-o cana din care putem sa scoatem apa inghetata.

  Ne imbracam cu hainutele ca sa fie cald.

  Primavara observam mugurii de pom. Punem la incoltit boabe de grau, de fasole, le observam in fiecare zi. Observam soarele, umbra copacilor, umbra noastra. Ii aratam cu un baston umbra, apoi observam ca umbra noastra merge odata cu noi.

  Daca e posibil, il ducem la camp, sa vada cum cresc plantele, in gradinita etc.

  Vara, cand gradinita e inchisa, e anotimpul celor mai bogate tipuri de exercitii.

  Mergem la plimbare, e foarte cald, ii aratam termometrul. Chiar daca el nu cunoaste cifrele, el intelege ca termometrul agatat de perete este un obiect care ne invata, ne spune ceva.

  Ii aratam pozitiile bastonului: in picioare, culcat, aplecat. E vant. Copacii se indoaie de vant. Se indoaie si el. Iarba e verde, cerul e albastru, ii dam culori (pensula) sa mazgaleasca si el (iarba, cerul).

  Vorbim mereu despre momentele zilei: dimineata, pranz, seara si activitatile zilnice legate de ele. De exemplu, seara, dupa masa, vine noaptea, ne culcam etc.

  Am spalat rufele, le intindem pe sfoara, asaza si el un cleste de rufe.

  Nu avem nevoie de jucarii sofisticate, materialele sunt cele uzuale: cutii de medicamente, capace de la sticla de lapte, cutii goale.

  Un exercitiu foarte usor, dar important e papiota.

  Facem o papiota peste o bomboana (in fata copilului). Ii dam papiota, daca e gata s-o inghita, ii aratam, scoatem hartia. Pregatim asemenea papiote, pe care copilul sa le desfaca (acum gasim in comert bomboane impachetate).

  Complicam exercitiul. Ii aratam doua papiote divers colorate: una cu bomboana, cealalta cu un obiect neutru. Le desfacem, copilul e pus sa recunoasca papiota cu bomboana.

  Mingea care se rostogoleste este un exercitiu bun.

  Mersul si oprirea la ordin ordoneaza copilul.

  Mergem cu copilul de mana, apoi spunem "stai!" .

  La inceput merge impreuna cu noi, apoi executa singur.

  Il invatam: mai repede, mai incet, inainte, inapoi, la dreapta, la stanga.

  Copilul participa cu mama la diferite treburi gospodaresti.

  Il atragem sa ne ajute, sa faca pentru mama: sa incheie nasturii, sa curete cartofii, sa sara coarda, sa spele langa mama. Copiilor le place sa se joace cu apa, il invatamsa se spele pe maini, sa foloseasca sapunul, prosopul.

  Subliniem ca durata exercitiilor trebuie sa fie foarte scurta, dar ele trebuie reluate zilnic. La inceput 5 minute sunt suficiente, apoi, prin reluare, vom lucra bine.

  Exercitiile simple pentru intelegerea notiunilor de adunare, scadere, inmultire, impartire.

  Impartim un mar la doua persoane, unul tie, apoi cate unul la toti cei prezenti.

  Fiecare operatie se executa separat, pana se automatizeaza, apoi trecem la alta.

  In vorbirea obisnuita, folosim frecvent verbul "sa adunam" (adunam hartii de pe jos, mere, bete de chibrit, creioane)

  Desenem o gaina. Cate picioare are o gaina?

  Desenam trei gaini. Cate picioare au trei gaini?

  Ii spunem: doua, doua, doua (fara sa desenam cifra)

  Notiunea de lung, scurt, egal.

  Culegem bete si facem trei gramezi, mai lungi, scurte, egale.

  La timpul potrivit, alegem metrul si il invatam sa masoare. Deja masurarea implica un progres foarte mare in dezvoltarea copilului.

  Dintr-o gramada de 5-6 betisoare, luam doua.

  Spunem: le scadem (simplu).

  Impartim un mar: in doua, in patru parti.

  Aceste tipuri de exercitii, numite ocazionale, sunt deosebit de variate, iar mama, in joaca, le poate combina. Subliniem insa ca e necesar ca mama (sau educatorul) sa aiba foarte bine precizat fiecare obiectiv de atins, exercitiul sa se repete pana la automatizare, cu rabdare, ajutand copilul la inceput iar apoi dandu-i libertate de actiune.

  Ele (exercitiile) adunate si receptate in experienta copilului formeaza cei sapte ani de acasa.